Eu

In fiecare vara hotarasc
Ca sunt stapan pe mine si ca pot
Scaparile din inima sa scot
Si niciodata sa nu mai iubesc

Si totul pare simplu si concis
Prin lucruri trec usor fara oprire
Razand de complicatii si iubire
Cu sufletul flegmatic si deschis

Nu numar si nu tin vreo evidenta
A celor ce ma-mbata pasager
Sunt pur si simplu stele dintr-un cer
Iar eu un etalon de decadenta

Si nu-ntorc capul, nu ma uit  ‘napoi
Trecand prin suflete ca o naluca
Ma mistuie mereu un dor de duca
Un dor de diavol ce vrea trupuri  noi

Dar  nu stiu care Dumnezeu tot vrea
Sa imi arate lipsa de credinta
Si chiar de nu am nicio trebuinta
Mereu, mereu ma doare aceeasi ea