Puiu Cretu

1. Adeseori nu gura are grai
    Ci lumea care tace uriaş
    Vorbeşte deci despre acest oraş
    Despre melancolia unor cai.

2. Cum stau ei, caii, sub ce straniu cer
    Parcă scăpaţi acum de la înec
    Unul pe altul parcă se petrec
    De lume rezemându-se stingher.

3. Un cal şi-un mânz, tatăl cu fiul său
    Zvârliţi de-un tren aici, în miezul lumii
    Şi întrebând pe orăşeni mereu
    „– Nu ştiţi pe unde-i Piaţa Naţiunii?“

4. Doi cai ca doi ţărani privesc şi tac
    Şi-atâta milă în privire duc
    De parcă-n fiecare ochi sărac
    Le cântă despre moarte câte-un cuc.

5. Pentru melancolia unor cai
    A unui cal şi-a celui ce-i e mânz
    A unor cai frumoşi cu ochi rotunzi
    Nu gura, ci lumina are grai.

Versuri: Adrian Paunescu

De zile intregi nu mai dorm, peretii nici ei nu au somn
As da gauri multe-n plafon, pacat ca-s facuti din beton!

Pe voi bormasini v-as lua, reclama frumos mai suna
Şpirale,suruburi si var, priviti printre rafturi cum sar !

As vrea sa respir,sa respir bricolaj
Sa pot sa m-arunc in picaj
Sa iau printre rafturi viraj, un viraj
La casa sa trec de baraj !

O drujba as vrea sa-mi procur, ma uit mai atent primprejur
Cu-asa imbulzeala iti jur, posibil sa pot sa o fur !

Cand vad ce ghivece cu flori, ma trec tone-ntregi de fiori
As lua sute-mii de-as putea, e pretul prea bun, zau asa !

Promotia-i buna de tot, dar astazi si-au luat-o in bot
Afise ma baga-n sevraj, salut te iubesc bricolaj !

1. Ascultă, dragă, lasă-mă să-ţi spun:
    Eşti formidabil de capricioasă!
    Azi-mâine crede lumea că-s nebun.
    Iartă-mă, zău, eşti prea pretenţioasă!

2. Sunt munţi de mărunţişuri pe pământ,
    Sunt cărţi color şi diapozitive,
    Oale de lut pictat, mărgele sunt
    Şi debite cu ilustrate stive.

R: Sunt munţi de mărunţişuri şi culoare,
    Iar tu, iubito, vrei o simplă floare!

3. Sunt curcubee, rar, dar mai există,
    Sunt stambe şi baloane colorate,
    Şi lacuri pentru unghii,şi batiste,
    Şi rujuri sunt, şi clipuri asortate...

V-am spus că sunt un om periculos 
Şi nu mi-aţi luat avertismentu-n seamă. 
V-am spus s-aveţi pentru persoana mea 
Un plus de-ngrijorare si de teamă. 

V-am spus că fac teribil de urât 
De sunt călcat puţin pe libertate. 
V-am spus că sunt oşteanul credincios 
Dar care doar cu inamici se bate.

Şi lumea nu se poate cuceri 
Umflând la cifre si mimând tumulturi 
Cu aroganţi si trândavi doctoranzi, 
Cu papagali care ţin loc de vulturi. 

V-am spus sã puneţi mâna sã munciţi. 
Sã nu mai tot pândiţi zelosi din umbră, 
V-am spus că n-o sã placă nimănui 
Pornirea voastră, tulbure si sumbră. 
           
V-am spus şi am puterea sã mai spun 
Că nu încape muntele în seră 
Că prea-i scurt drumul de la Rai la iad 
Şi de la caprioară la panteră. 
                                 
V-am spus că batalia pentru om 
Nu iartă astazi nici o dezertare  
Şi voi v-aţi decorat voi între voi 
Când lupta este în desfaşurare.

1. Alergam din urmă caii
    Printre verdele de grâu
    Când să-i prind, văzui că n-are
    Mâna mea măcar un frâu.

2. Alergam din urmă fluturi
    Ei cu mine se jucau
    Când să-i prind, pe-o floare albă
    Ba erau, ba nu erau.

3. Alergam să prind o fată
    Ea, ‘naintea mea c-un pas
    Eu cu fuga mai înceată
    Şi în urmă am rămas.

Versuri: Ion Tudor

1. Cu un vagon de clasa-a doua

Se duc iubirile spre moarte
Doar eu, nebun, mai vântur roua
Prin buzunarul hainei sparte.
2. Pe şine veştede şi moi
Prin hălţi căzute sub pământ
Mai trece-un tren ce cară ploi
Mai trece-un tren ce duce vânt.
R: Un fluier lung, din când în când
Trezeşte pruncii sub peron
Un impiegat adoarme-n gând
C-un kil de ţuică sub veston.
Trec trenuri reci prin gări ploioase
Dintr-un târziu spre mai departe
Şi plâng traversele de oase
Sub un vagon cu geamuri sparte.

3. Prin săli pustii de aşteptare
Doar umbra lunii mă mai latră
Ard fluturi albi în felinare
Şi plâng statuile de piatră.
4. Duc trenuri grele de ninsoare
Mirese şi copii cărunţi
Şi trec în tristele mărfare
Toţi mirii ne-mplinitei nunţi.