Iubita mea iubită, eu, din bucătărie,
Aş vrea să-ţi cant, dulceata, de dor şi de amor,
Şi rog să nu te superi, dacă, din melodie,
Mă întrerup adesea, să văd ce e –n cuptor.
Ai ochii verzi şi limpezi, adânci precum e zarea
Sau ca aceste frunze de ceapă şi de praz,
Şi gura ta e dulce şi caldă, ca mâncarea
Ce sfârâie pe ochiul cel mic, pe aragaz.
Aşteapă o secundă, să pregătesc platoul
Să aranjez salata şi-un pic de condiment
Şi-aş pune nişte morcov, de n-ar fi apropoul
Chiar de-o să neg îndată, atât de evident!
Mă fâstâcesc aiurea, devin o cârpă moale,
Poţi spune că sunt varză, atât sunt de turtit,
De poţi să faci din mine vreo treizeci de sarmale
De n-ar dura atâta procesul de gătit.
Dar eu îţi cânt într-una, c-aşa mi-este sortitul,
Şi dacă, din friptură, ies vălătuci de fum,
Atât de des şi negru de-l tai doar cu cuţitul,
E semn ca eu sunt gata iar puiul este scrum!
Te văd că eşti pierdută, şi este explicabil
Să te-nţeleg, iubito, şi poate să te iert,
Oricum sunt în dilemă, că nu ştiu de-s capabil
Să te sărut acuma, sau stau după desert.
Până atunci, iubito, să ai un pic răbdare,
Te-aştept ca pe-o minune , cu cina-n frigider,
Să spăl numai mormanul de cratiţe murdare
Şi-apoi ţi-s la picioare, cu-o floare la rever.
