Oamenii spun că ce-i normal e bine.
De-aia ar fi normal să nu-mi pese de tine,
Dar nu pot, îmi ieşi în cale, ochii mei te văd...
Ce vină am că eşti aşa frumoasă,
Ce vină am că treci pe drumul meu spre casă,
Iar, în plus, sunt norme care
Nu-mi dau voie să să te-opresc şi să-ţt vorbesc,
Să-ţi destăinuiesc cât te doresc...
Când văd părul tău mi-aduc aminte de liceu,
De prima dragoste curată ce nimeni nu o uită niciodată,
Cu părul tău aş vrea să mă joc şi eu
Cum face soţul tău câteodată...
A mai trecut un an, înc-o primăvară,
N-am reuşit să-ncalc vreo normă socială,
Te-am văzut, astăzi te-am revăzut...
Nu te-ai schimbat, arăţi chiar mai bine,
Nu m-am schimbat deloc, doar ceva din mine te vrea,
Peste putinţa mea, nu mă pot desprinde de imaginea ta,
Privirea ta, dorinţa mea...
Anii trec, primăveri se duc, e normal, nu-i bine.
Nu se ştie dacă o s-apuc să vorbesc, să petrec cu tine.
Să-ţi vorbesc e greu, dar pot să cânt. E normal, e bine.
Iată-mi purtătorul de cuvânt: "Cântec pentru tine"...
